Cel mai numeros grup de limbi direct inrudite, care se vorbesc in Europa, este acela al limbilor slave. In prezent, limbile slave se impart in trei grupuri: de rasarit (rusa, ucraineana, bielorusa), de apus (polona, ceha, slovaca, sarba lusaciana, soraba si polaba – azi disparuta), de sud (sarbo-croata, slovena, bulgara, macedoneana). Pentru cele mai importante limbi slave oferim traduceri legalizate, dar si servicii de interpretariat.
In comparatie cu limbile germanice si cele romanice, limbile slave au un caracter mai arhaic, mai conservator, si de aceea mai apropiat de originalul indo-european. Limbile slave, ca si cele germanice, au la baza o limba comuna, numita conventional slava comuna. Aceasta a avut o evolutie indelungata de la separarea ei de indo-europeana pana la impartirea in limbile slave atestate.
Cea mai veche forma atestata este slava veche sau slava bisericeasca (sau vechea bulgara), limba veche literara a slavilor, in care calugarii Chiril si Metodiu, originari din regiunea Salonicului, au tradus, in a doua jumatate a secolului al IX-lea, texte religioase din greceste, intr-un alfabet creat de ei pe baza celui grecesc.
Limba traducerilor , in care au fost introduse elemente din dialectul matern al celor doi calugari, a devenit limba religioasa a slavilor de rasarit si de sud in tot cursul Evului Mediu.
Limba rusa este limba oficiala in Federatia Rusa. Limba ucraineana, limba oficiala in Ucraina, este una dintre cele mai dezvoltate limbi literare slave. Limba polona a imprumutat multe cuvinte din limba ceha, iar prin intermediul limbii cehe, elemente lexicale latine si germane.
In comparatie cu limbile romanice si cele germanice, limbile slave prezinta o mai mare unitate structurala, ceea ce se vede, de exemplu, din faptul ca ele au pastrat in comun si intr-o masura pregnanta sistemul flexionar (exceptie fac limba bulgara si limba macedoneana).