Un intreg domeniu de studiu, „lexico-statistica”, s-a dezvoltat in jurul acestei intrebari. Dar nu se cunoaste inca niciun raspuns general si nici nu exista vreun motiv sa presupunem ca pot fi aplicate reguli universale. In Limba, Bloomfield afirma ca „transformarile lingvistice sunt cu mult mai rapide decat transformarile biologice, dar probabil mai lente decat transformarile din alte institutii umane”.

Ne intrebam daca este oare posibil in realitate sa separam limba de acele institutii pe care le inspira in mare masura si a caror transformare este ea insasi deseori identificata prin descriere lingivistica? Ritmuri de transfomare total diferite actioneaza de-a lungul intregii istorii a oricarei limbi sau grup de limbi.

In anumite momente, limbile se transforma intr-un ritm extraordinar, ele achizitionand inovatii lexicale si gramaticale. renuntand la elemente invechite cu o rapiditate constienta. Acest lucru se confirma, atata vreme cat literatura este o dovada sigura, pentru limba engleza intre anii 1560 si sfarsitul secolului. Un ritm de transformare comparabil, desi intr-un sens mai restrans si mai normativ, marcheaza istoria limbii franceze literare din anii 1570.

Atat cat filmele, umorul, stilul gazetaresc si literatura ne permit sa apreciem, engleza americana este, in momentul de fata, intr-un stadiu de splendoare acaparatoare dar si de instabilitate, in timp ce engleza britanica este posibil sa-si piarda din mobilitate. Cuvintele si valorile se schimba intr-un ritm ametitor.

Intrebari si mai dificile se ridica in legatura cu faptul daca notiunea de entropie se aplica limbii. Intra limbile in declin, se atrofiaza puterea lor de a inventa? Exista reflexe lingvistice care au devenit inactive si si-au pierdut exactitatea vitala? Pericolul de pune intrebarea in acest fel este cat se poate de evident: sa ne imaginam viata si moartea unei limbi in termeni organici sau temporali poate fi o presupunere animista. Limbile sunt ansambluri de semnale si indicatori conventionali intru totul arbitrare. Unii dintre cei care au meditat serios la natura limbii si la interactiunea dintre limbaj si societate – De Maistre, Karl Kraus, Walter Benjamin, George Orwell – au inceput discutia, constienti sau nu, de la o metafora vitalista. Mai multe despre acestia vom vorbi intr-un articol viitor.

Vorbiti pe WhatsApp